Tot un fel de serendipity a fost sa intarzie cineva, sa imi fie frig asteptandu-l si sa intru sa ma incalzesc in cel mai apropiat magazin, un second hand (Tabita din Piata Unirii, vi-l recomand 
), unde am gasit (asa, incalzindu-ma 
) un palton nou de printesa din anii ‘60 si… l-am luat cu mine!
Ibrice luminoase din cupru, cutii infasurate in hartie maro, ponei din crema colorata, gaste salbatice albe, strudele crocante cu mere, fulgi de nea pe gene, clopote la usi si la saniute – o parte din lucrurile la care se gandeste Julie Andrews in The sound of music, atunci cand e suparata.
Cantecul ei este unul din “my favourite things”, alaturi de obraji imbujorati de copil grasut, tablouri cu flori mov, nas umed si rece de catel care raspunde la “buna ziua”, munti ai Austriei, haine din anii 1800, fotografii alb-negru, miros de carti vechi, iarba verde-galbuie pana la genunchi si cer innorat, rochii albe, galbene, albastre si verzi, papusi facute de mana, sunetul ploii pe pervaz, fulgi cu lapte mancati pe plaja toamna, lumina de dimineata, scenarii cu cesti de ceai, mamarute si baieti care se catara in copaci, ulite cu animale, manusi lungi cu nasturi mici, felinare, masute din fier forjat, rasfrangerea luminii prin miere, cadouri in cutii, parfum de lamaie, iepuri de camp, povesti pentru copii inventate de mine, barloguri, biscuiti cu ghimbir si stafide, iasomie si sanziene, motani lenesi, casute foarte mici, fara etaj, ghivece cu brazi si gherbere galbene, balerini si fulare pana la genunchi cu miros de busuioc, palarii si margele, bunici care isi povestesc ziua nuntii, trasuri, cai indieni cu pete maro, somn pe muschi de copac.
Fotografii: Dragos Ludusan
Locatie: Libraria Universitatii, Cluj Napoca
Celui care intr-un an si 8 luni si 20 de zile nu mi-a reprosat niciodata ca am intarziat (desi stim cu totii ca punctualitatea nu e punctul meu forte), celui care mi-a spus “Sunt nebun dupa tine!” intr-o noapte de iarna in care nu credeam ca-mi va spune vreodata, celui dupa care sunt nebuna, celui pe care l-am visat un an de zile ascultand-o pe Alexandrina Hristov, celui cu care vindec animalele batrane, celui pe care il cert fara sa cred catusi de putin ce spun, celui ce iarta usor, celui ce stie ca sunt o printesa a Narniei, celui ce vede culorile din mine si inventeaza noi culori pe care le planteaza cu grija, ca pe niste rasaduri, celui ce alearga si in scenariile de noapte buna pe care mi le face, celui ce va avea un picior vindecat, celui nebun, celui bland, celui prin care sunt binecuvantata.
“Sunt un om viu.
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
ma bucur totdeauna ca sunt.” (Nichita Stanescu)
Pun inceput nou, pentru ca inceputul este intotdeauna alb. Inceputurile sunt ca o noua ninsoare pe aceleasi meleaguri, cu aceiasi oameni. Doar ca las din spate poverile care nu sunt ale mele, dezlipesc ingrijorari-meduze verzi de ganduri, exfoliez extenuari, ies din jugul in care trag o caruta din lemn, goala.
Inceputurile mele sunt lunea, sau in 1, intr-un an nou, sau intr-un om nou, desi cred ca ar trebui sa fie zilnice, caci fiece zi are in ea negru si isi asteapta dimineata povara de roua. De data aceasta, inceputul e cel al unei varste noi; ar putea fi oricand, dar sunt motivata sa atasez pachetului cu numarul 22 poticneli care ma impiedica sa sterg praful de pe chip si sa pasesc in odihna lucratoare. “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.” (Mat 11:28)
Si acum, partea vesela a inceputului:
“Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.” (Maica Tereza)
Miercuri, Carturesti-ul devine spatiu de joaca. Pentru noi, a fost jocul de-a pictura. Printre carti, biscuiti, ceai, jazz, oameni veseli. Oh, c’est si bon!
Aici puteti gasi niste caini minunati pentru a-i adopta: http://www.adoptiicaini.ro/?s=labrador !
Padurea se transforma in timp dilatat prin frunze. Alerg de la copac la copac si de la an la an in sens invers, caci fug prin timpul in care secundele, ca si frunzele, curg. Pentru prima data, ceasul decide ca e nonconformist si isi lasa acele intr-un vals pe arc de cerc prin cadranu-i oval. O frunza- o ora in care doi oameni si-au zambit si unul a plans, crinolinele femeilor au fosnit in miros de levantica si foc de lemne, barbati au plantau smochini, femeia cu riduri si maini ganditoare si-a pus busuioc in cartea de rugaciuni, padurarului i s-a nascut primul copil, Modigliani s-a urcat pe masa in cafenea si a aruncat flori oamenilor, ei s-au privit pentru prima data in ochi, scribii cu cearcane mov au copiat cu evlavie, un stapan si-a eliberat sclavii, briza a adus mirosul pestelui prajit la nasul lui, unei zile i s-a luat dreptul de a mai lumina, oamenii s-au razgandit, ploaia i-a spalat noroiul de pe fata, de bucurie au dansat si animalele ascunse prin scorburi, un om a trait singur in desert, ea a fost peste masura de uimita, ei au gresit, cineva a muscat dintr-un mar, padurea le-a fost atunci si pat, si masa, si caldura.
foto: Dragos Ludusan
Putini stiti cate ceva despre meseria mea. In viziunea unora, acesta e una de printesa. O printesa imbarcata pe vaporul clasei a-ntaia, care picteaza fructe de toamna cot la cot cu copiii de 7 ani, exerseaza litera a, descifreaza ghicitori, modeleaza mere fermecate din plastilina, e otravita de o vrajitoare si apoi inviata de un print mic de tot, se lasa prinsa si dusa la inchisoare de copii ca sa ii dea motiv de fapte eroice salvatorului, primeste in dar pisicute din hartie pentru a si le lipi pe mana cu lipici din saculetul de lucru manual (si desigur ca le lipeste, cum altfel?) si canta in gura mare cu scolarii mici, in strada.
Bineinteles, aceasta este doar una dintre viziuni, caci printesa aceasta mai trebuie si sa se scoale cu noaptea in cap (si apoi sa se straduiasca o zi intreaga sa o dea jos de pe cap), sa incalte copiii care plang pentru ca sunt prea grasuti sa se aplece sa isi lege sireturile, sa-l auda pe Cristi strigand in gura mare si plangand in strada “Mie imi trebe ciocolaaaataaaa” ,”Mi-i leneee” ,”Io vreau sa rup scoala asta!” sau “Pai pai pai pai io ce sa ma fac?”, sa puna leocoplast pe bube, sa-l puna la colt pe cel pe care il iubeste si sa nu se lase inmuiata de lacrimile lui, sa supravietuiasca intr-un “Pol Nord” al printeselor, sa mai si planga, pe ascuns, sa insiste muult, muuult pentru fiecare liniuta scrisa de copilul cel drag si sa oboseasca cateodata de la insistat, sa se lupte cu oamenii mari care ii intorc pe dos munca si o zadarnicesc.
Dar cand primeste cate 50 pupici de mic print pe zi si un castel albastru, inima printesei se topeste intr-o ceasca aproape alba de ciocolata fierbinte, butoiasele de rabdare se umplu si, cum ar spune Nichita, “lumea ei prelunga si in nesfarsire se face coloana sau altceva, mult mai inalt, si mult mai curand. “
(desen facut de Cristi, 6 ani)
Horica: Dar de ce ai facut hornul ala asa de mare?
Cristi:Pai hornul vine de la 2 sobe pe care printesa face supa. (Si apoi, catre mine): Tu esti printesa!
Ieri priveam cu Cristi (6 ani) manualul de religie si discutam despre geneza lumii, pe baza imaginilor. Fotografia corespondenta primei zile a creatiei surprindea o lumina intensa, iar eu ma straduiam sa-i explic cumva ca asa e Dumnezeu, plin de lumina mai puternica decat a soarelui. Acesta este dialogul care a urmat si care mi-a pus un zambet de lumina nedezlipit de pe fata pentru tot restul zilei.
Cristi: Ase l-am vazut si eu pe Dumnezeu atunci cand a venit la noi. L-am vazut la fereastra. Mai tii minte? (El nu isi da inca seama ca eu nu pot sa ii citesc mintea si crede ca tot ce a trait el in trecut stiu si eu. Dar lucram la asta).
Eu : A venit Dumnezeu la voi acasa?
Cristi: Nu, nuu. In biserica am vazut o lumina ase mare mare la ferestra si era Dumnezeu.
Eu: Nu era ceva ce stralucea de la un bec?
Cristi: Nuuu.
Eu: Dar l-ai vazut intr-un tablou, intr-o poza sclipitoare?
Cristi: Nu era tablou, era lumina de la Doamne-Doamne.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pe blog, lucrul acesta pare cel mult o fantezie de copil. Dar daca l-ati cunoaste pe Cristi si ati sti ca cel ce a vazut lumina are o boala din nastere, incurabila, datorita careia ii e aproape imposibil sa minta la varsta aceasta , ca atunci cand povestea era atat de natural si de banal ca si cum ar fi spus ca a vazut-o pe mama lui, ca nu realizeaza ca a spune ca l-ai vazut pe Dumnezeu e ceva rar, care atrage atentia, ca e un copil atat de inocent si ca e din alta lume, atunci…
“Cred in minuni precum in legile elementare ale fizicii si ale artimeticii!” (N. Steinhardt)
E localul meu preferat pentru ca are mereu aranjamente florale noi, simple si totusi inedite, pe masute din sticla si fier forjat, are felinar la intrare, lumina calda, pereti albastri cu frunze de toamna, o biblioteca cu carti, ciocolata calda delicioasa, chocholate chip cookies (dalmatieni) si alte prajituri, o muzica interesanta asemanatoare cu cea interpretata de Norah Jones/Katie Melua, organizeaza expozitii de fotografie, are un meniu in care bauturile au nume ale personajelor din cartea lui Sienkiewicz, nu se fumeaza si nu se bea alcool- fapt datorita caruia se pastreaza cadrul de liniste, poveste si evadare din cotidian, iar oamenii din Quo vadis sunt calzi si primitori.
Poate imaginile vor vorbi mai mult decat mine.
Saptamana aceasta am vazut-o pe Cenusareasa la teatrul de papusi ( ), am trecut prin 6 expozitii de pictura si fotografie, am privit fotografii cu mine expuse (kiss me, I’m famous 
), am inceput un curs de pictura, Micul Print mi-a facut un portret in culori , am pictat cu Cristi “cel mai frumos desen din clasa I” , Uriasul a castigat un concurs de fotografie si am scris cu acuarele pe frunze. Asa ca declar saptamana aceasta artistica .
( In general am alte activitati; asta asa, ca sa nu credeti ca sunt asa artistica cum e saptamana mea. Nu sunt … Dar ea, saptamana, a venit la mine, m-a invaluit in zilele ei si m-a purtat prin lume. ).
In vizitele la expozitii am fost dezamagita sa vad ca Dan Perjovschi este considerat “artistul român contemporan cu cea mai mare vizibilitate şi recunoaştere internaţională” si ca isi expune desenele la Muzeul de Arta din Cluj Napoca, unde contrasteaza puternic cu florile lui Stefan Luchian si lumina din peisajele lui Nicolae Grigorescu. O mare parte din arta valorizata acum nu are nimic in comun cu arta pretuita in trecut, si totusi se ascund ambele in aceeasi categorie…in mod eronat, cred eu. Iar DEX-ul (98) ma sustine, arta fiind considerata “activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități“, iar esteticul e definit ca “stiință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei”.
Desigur, avand in vedere directia pe care o au majoritatea oprelor create in ultimul timp, se poate ca insasi definitia artei din dictionar sa fie schimbata in viitor sub amprenta relativismului. Eu insa nu vreau sa cad in capcana aceasta in care raul devine obiect al admiratiei.
S-a ajuns atat de departe, incat in 2007 Guillermo Vargas Habacuc a legat un caine intr-un muzeu si l-a lasat zile in sir fara hrana, murind incet sub privirile admiratorilor. Asociatia Biennale Centroamericana di Arte a sustinut ca ceea acest lucru este o opera de arta si a propus sa fie realizat din nou. Pana aici s-a ajuns! Cred ca e nevoie sa fim transanti si sa nu mai acceptam orice ni se serveste la expozitii.
ASA NU:
ASA DA:
(Stefan Luchian- Albastrele)
Ce e arta pentru tine?
In fiecare zi de 15 e sarbatoare.
1908 Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen – “pila Karpen”, care functioneaza înca si produce curent electric, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
• 1910 iunie – Aurel Vlaicu – lanseaza primul avion din lume fuselat aerodinamic.
• 1910 Tache Brumarescu – masina de taiat sulf.
• 1910 Stefan Procopiu – efectul circular al discontinuitatilor de magnetism.
• 1910 Gh. Marinescu – tratamentul paraliziei generale.
• 1910 Henri Coanda reuseste primul zbor al unui avion cu reactie (fabricatie proprie).
• 1910 Ioan Cantacuzino – “fenomenul Cantacuzino” (aglutinarea unor microbi).
• 1913-1916 Ioan Cantacuzino – vaccinarea antiholerica (metoda Cantacuzino)
• 1916 D. Danielopolu – actiunea hipertensiva a digitalei.
• 1918 Gogu Constantinescu – întemeiaza o noua stiinta: sonicitatea.
• 1919 Stefan Procopiu – unitatea elementara de energie magnetica (magnetonul).
• 1920 Emil Racovita – pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume).
• 1920 ing. Gheorghe Botezatu – a calculat traiectoriile posibile Pamânt – Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna.
• 1921 Aurel Persu – automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma “picaturii de apa”).
• 1921 Nicolae Paulescu – descopera insulina; pentru ca era un anti-mason virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting si J.R.J. McLeod pentru aceasta descoperire…
• 1921 Stefan Procopiu – Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii).
• 1922 C.Levaditi si Sazevac – bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
• 1925 Traian Vuia – generatorul de abur cu ardere în camera închisa si cu vaporizare instantanee.
• 1930 Elie Carafoli – avionul cu aripa joasa.
• 1933 Henri Coanda – aerodina lenticulara (farfuria zburatoare).
• 1938 Henri Coanda – efectul Coanda.
• 1938 Henri Coanda – discul volant
Mai multe inventii interesante gasiti AICI.
Am fost uimita sa citesc cele ce urmeaza; acestea contravin stereotipiilor negative despre romani si scot la iveala adevarul: exista lumina si ambitie si la noi.
• Rachetele expediate de la Cape Kennedy si aripile “Delta” au fost inventate la Sibiu înca din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amanuntele necesare si cu o fireasca uimire ca “istoria oficiala” a “reusit” sa-l neglijeze… Racheta spatiala cu trei etaje de carburant solid (”model Cape Kennedy”) a fost inventata în 1529 si trimisa în spatiu cu succes în 1555, în prezenta a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, seful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570).
Aceasta informatie si urmatoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista inventiilor mentionate în manuscris contine: racheta cu doua etaje de ardere (1529); racheta cu trei etaje (1529), baterie de racheta (1529), casuta zburatoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)… “Casuta zburatoare”, propulsata în aer de racheta, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spatiale folosita de cosmonauti începând cu anii 50!… În lucrare erau mentionate si pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.
• Radioactivitatea artificiala a fost descoperita de o savanta de la Facultatea de Stiinte Bucuresti, si însusita apoi de Marie Curie si întrebuintata pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta românca îi scria regelui Carol al II lea: “Numirea mea s-ar putea face pe aceeasi cale exceptionala ca si a domnilor recomandati de dl. Perrin, ca o recompensa a descoperirii radioactivitatii artificiale, care este a mea si de al carui fruct s-a bucurat dna Joliot Curie, recomandata de însusi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (… ) Domnul Decan al Facultatii de Stiinte si o parte din profesori ma sacrifica pentru a nu-i nemultumi pe dl. Perrin si pe sotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.” Vesnicile “plecaciuni” fata de cei de afara, bogati, deci destepti si merituosi! Nedreptatita savanta înfiintase din proprie initiativa Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Stiinte Bucuresti…
• 1827 – Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane si unul dintre organizatorii învatamântului national inventeaza predecesorul stiloului modern: “condei portaret, fara sfârsit, alimentându–se singur cu cerneala”
• 1858 – Bucuresti – primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului.
• 1880 – Dumitru Vasescu – construieste automobilul cu motor cu aburi.
• 1881 Alexandru Ciurcu – obtine un brevet din Franta prin care prevede posibilitatea zborului cu reactie.
• 1885 Victor Babes – realizeaza primul tratat de bacteriologie din lume.
• 1886 Alexandru Ciurcu – construieste prima ambarcatiune cu reactie.
• 1887 C. I. Istrate – Friedelina si franceinele.
• 1895 D. Hurmuzescu – descopera electroscopul.
• 1899 C.I. Istrate – o noua clasa de coloranti.
• 1900 Nicolae Teclu – becul cu reglarea curentului electric si gaz.
• 1904 Emil Racovita – fondatorul biospeologiei.
• 1905 Augustin Maior – telefonia multipla.
• 1906, 18.03 – Traian Vuia – avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu “Vuia I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
• 1906 A.A. Beldiman – aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adânci.
• 1908 Lazar Edeleanu – primul procedeu de rafinare a produselor petroliere cu bioxid de sulf din lume, procedeu care ii poarta numele.
Articol preluat de aici: http://trandafirescu.wordpress.com .
(Va urma)
PLAYGROUND CARTURESTI (spatiu de joaca pentru adulti)
in fiecare miercuri de la 17.30
libraria Carturesti, Iulius Mall, Cluj-Napoca
Incepind din 14 octombrie, ceainaria librariei Carturesti se transforma in fiecare seara de miercuri in spatiu de joaca. De data asta unul pentru adulti. Dupa serviciu lasati deoparte stresul si grijile si oferiti-va un cadou simplu – retraiti pentru citeva ore starea de LIBERTATE si BUCURIE pe care-o au copiii cind se joaca! Va asteptam cu Sah, Table, Catan, Moara, Monopoly, Quatro, Nu te supara frate!, Activity, X-O, Solitaire si alte boardgames, creioane si creta colorata, plastilina, baloane uriase de sapun, elastic, Sotron, modele pentru avioane de hirtie, pensule, acuarele old school si multe altele. Veniti singuri sau in gasca, aduceti daca vreti si jocurile voastre!
Toti cei care se joaca beneficiaza de o reducere de 30% la produsele ceainariei.
Va asteptam cu drag in fiecare miercuri de la 17.30 la 21.30. Veniti sa va jucati, sa creati sau doar pentru a va relaxa!
(preluat dintr-un mail trimis de cei de la Carturesti)
Nori in forma de ceainic toarna ceai mov si fierbinte spre crapaturile pamantului, picur cu picur, cate unul pentru fiecare secunda aratata de fiecare ceas cu cuc. Iar cel-ce-iubeste-ploaia a servit azi ceaiul acesta de ploaie proaspata direct din jgeab, dupa care a exclamat “aaa, ce bunaaa ii!”. M-a purtat prin balti si am stat impreuna sub suvoaie venite de pe acoperisuri, ca sa ascultam ropotul stropilor si sa le privim umbrele prelinse pe umbrele. Ii stergeam de picuri parul si fata din cand in cand cu o esarfa moale si verde si curgeam amandoi mai departe in aventura ploii. Sunt muta de uimire cum pentru el, un copil de 6 ani, a simti ploaia este cel mai fascinant lucru posibil.
(de Cristi, 6 ani)
